American Psychological Association (APA) a definit burnout ca „o epuizare fizică, emoțională sau mentală însoțită de scăderea motivației, scăderea performanței și atitudini negative față de sine și față de ceilalți. El este rezultatul menținerii, pe o perioadă mai îndelungată, a unui nivel ridicat de stres și tensiune, în special pe fundalul unui efort fizic sau mental extrem și prelungit sau al unui volum de muncă suprasolicitant.”
Conceptul de burnout a fost definit de către psihologul Christina Maslach ca un sindrom cu trei componente care apare ca răspuns la factorii de stres cronici de la locul de muncă. Examinând fiecare simptom s-ar putea spune:         

   ❖ Epuizarea 

Simptomul central al burnout-ului și se referă atât la oboseala fizică, cât și la cea cognitivă și emoțională profundă care subminează capacitatea oamenilor de a lucra eficient și de a se simți pozitivi cu privire la ceea ce fac. Acest lucru poate rezulta din cerințele foarte ridicate ale organizație unde lucrează, din presiunea intensă a timpului sau pur și simplu din faptul că are prea multe de făcut și în special atunci când nu există un control asupra muncii. Într-o stare de epuizare, persoana nu este în stare să se concentreze nici măcar pe sarcinile de rutină. Activitățile care anterior erau foarte plăcute devin dificile.

   ❖ Cinismul

Numit și depersonalizare, reprezintă o scădere foarte mare a angajamentului față de muncă. Este, în esență, o modalitate prin care individul se distanțează psihologic de munca sa, nu se mai simte implicat în sarcinile, proiectele sale, se simte detașat, negativ, chiar dur. Cinismul poate fi rezultatul supraîncărcării muncii, dar este, de asemenea, probabil să apară în prezența unui conflict ridicat, a inechității și a lipsei de participare la luarea deciziilor. Cinismul persistent este un semnal al pierderii legăturii, plăcerii și mândriei în legătură cu ceea ce înseamnă munca respectivului individ.

   ❖ Ineficiența 

Se referă la sentimente de incompetență, de lipsă de realizare și productivitate. Persoanele cu acest simptom al burnout-ului își simt nu au abilități și competențe necesare pentru a putea face față anumitor situații sau îndeplinirii anumitor sarcini. De multe ori se dezvoltă în tandem cu epuizarea și cinismul, deoarece oamenii nu pot performa atunci când nu mai au energie și și-au pierdut sentimentul de implicare în muncă. Dar burnout-ul poate începe și cu ineficiență dacă individului îi lipsesc resursele și sprijinul necesar pentru a-și face treaba bine, inclusiv timp adecvat, informații, așteptări clare, autonomie și relații bune cu colegii. Absența feedback-ului și recunoașterii rezultatelor poate să-l facă pe individ să se simtă neapreciat.

Analizând mai în detaliu simptomele burnout-ului, acestea s-ar putea clasifica astfel:

   ❖ Simptome afective

Epuizarea emoțională este probabil cel mai important simptom al burnout-ului. Simptome caracteristice depresiei și anxietății sunt de asemenea raportate în mod obișnuit. Printre acestea se pot enumera: starea de spirit depresivă, schimbarea frecventă a stării de spirit, scăderea controlului emoțional, temeri neîntemeiate, sentiment de anxietate crescut, agresivitate, iritabilitate, suprasensibilitate, empatie emoțională diminuată, furie crescută și nemulțumirea la locul de muncă (Schaufeli și Enzmann 1998, apud. Nuallaong, 2013).

   ❖ Simptome cognitive

Neputința este simptomul cognitiv important care apare la nivel individual în cazul burnout-ului (Ohue et al. 2011 apud. Nuallaong, 2013). La nivel interpersonal, burnout-ul se manifestă sub formă de cinism și dezumanizare, indivizii dând dovadă de negativism, pesimism, empatie cognitivă redusă, stereotipuri, blamare exagerată, aer de grandiozitate și dreptate, ostilitate, suspiciune, paranoia, sentiment de a nu fi apreciat, neîncredere în management (Schaufeli și Enzmann 1998 apud. Nuallaong, 2013). La nivel intrapersonal, pot apărea nevoi de dependență și tendințe de evitare a problemelor (Ohue et al. 2011 apud. Nuallaong, 2013). Un alt simptom important care poate apărea este deteriorarea memoriei (Peterson et al. 2008, apud. Nuallaong, 2013).

   ❖ Simptome comportamentale

Persoanele care suferă de burnout sunt predispuse la hiperactivitate, impulsivitate, amânare, neglijarea activităților recreative, compulsivitate. De asemenea, își măresc consumul de alcool pentru a atenua frustrarea (Peterson et al. 2008, apud. Nuallaong, 2013). Din cauza controlului mai slab al impulsurilor, în cazul burnout-ului apar frecvent agresivitatea, violența, conflictele interpersonale. Performanța muncii este afectată de o eficacitate redusă, o tendință de a face erori, productivitate scăzută, întârziere, rezistență la schimbare, dependență excesivă de supraveghetori, urmărire frecventă a ceasului, urmărire rigidă a regulilor, accidente crescute, incapacitate de organizare și gestionare proastă a timpului (Van Bogaert et al. 2010, apud. Nuallaong, 2013).
La nivel organizațional, burnout-ul poate fi asociat și cu creșterea numărului de zile de concediu medical, respectiv cu fluctuația angajaților și angajamentul organizațional redus (Borritz et al. 2006, apud. Nuallaong, 2013).

   ❖ Simptome motivaționale

Motivația redusă este unul dintre simptomele importante în cazul burnout-ului. Această motivație scăzută poate fi văzută ca deziluzie, resemnare, dezamăgire, plictiseală, demoralizare, pierderea interesului, descurajare. Satisfacția în viață și la locul de muncă sunt diminuate. Performanța la muncă este mai slabă ca urmare a moralului scăzut și a pierderii motivației în muncă. Apare rezistența de a merge la muncă și diminuarea inițiativei în muncă
Se poate chiar dezvolta într-o aversiune față de locul de muncă. (Takeda et al. 2005, apud. Nuallaong, 2013).

   ❖ Simptome fizice

De-a lungul timpului s-au realizat studii care au dovedit că anumite boli sunt strâns legate de burnout, de exemplu diabetul de tip II, (Melamed et al. 2006, apud. Nuallaong, 2013), boli cardiovasculare (Honkonen et al. 2006, apud. Nuallaong, 2013), dereglarea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale (Kudielka et al. 2006, apud. Nuallaong, 2013), afectarea funcției imunitare (Melamed et al. 2006, apud. Nuallaong, 2013).
Manifestările fizice ale epuizării pot arăta precum cele ale stresului, cum ar fi activarea sistemului nervos simpatic. De asemenea, ele pot fi asemănătoare cu cele ale anxietății: dureri de cap, greață, amețeli, neliniște, ticuri nervoase, probleme sexuale, frecvență cardiacă și tensiune arterială crescute (Melamed et al. 2006, apud. Nuallaong, 2013).
Burnout-ul este, de asemenea, asociat cu tulburări de somn: trezire afectată, somn de scurtă durată și insomnie (Armon et al. 2008, apud. Nuallaong, 2013).
Burnout-ul se poate manifesta și prin tulburări gastro-intestinale, răceli frecvente și prelungite. De asemenea, apar simptome asemănătoare depresiei, inclusiv oboseală cronică, epuizare fizică, modificarea greutății, pierderea poftei de mâncare și dificultăți de respirație (Armon et al. 2010, apud. Nuallaong, 2013).

Delimitari conceptuale        

Așa cum am detaliat mai sus, simptomele epuizării se suprapun de multe ori cu semnele distinctive ale altor concepte precum: stresul profesional, depresia sau oboseala cronică. Mai jos sunt evidențiate diferențele majore între burnout și acestea, evidențiind diferențele clare între termeni.

   ❖ Burnout și stresul profesional

Stresul profesional apare, ca si burnout-ul, atunci când solicitările la locul de muncă sunt mult mai mari decât resursele. Stresul însă poate recurge la mecanisme de adaptare, în timp ce burnout-ul apare în fazele avansate ale acestuia, când mecanismele de apărare au eșuat (Popa, 2008).
Astfel, stresul, în general, implică prea multe presiuni, prea multă muncă, la individ apărând o supra-angajare în anumite situații și emoții foarte puternice. Cu toate acestea, oamenii se gândesc că, dacă țin totul sub control, vor reuși să facă față. Însă burnout-ul înseamnă epuizare, individul simțindu-se gol și secat mental, lipsit de motivație, emoțiile sunt adesea plate, individul manifestând o lipsă de angajare în anumite situații. El adesea simte că nu mai este capabil să vadă nicio speranță de schimbare pozitivă în situațiile cu care se confruntă. Dacă stresul excesiv se simte ca și când te-ai „îneca” în responsabilități, în burnout simți că nu mai există nicio scăpare.

   ❖ Burnout și depresia

Deși burnout-ul este distinct de depresia clinică, așa cum rezultă și din capitolul anterior, unele simptome se suprapun. Însă, burnout-ul se distinge de depresie în special pentru că se referă la aspecte legate de muncă, în timp ce depresia este nespecifică. Conform ICD-10, episoadele depresive se caracterizează prin starea de spirit depresivă în cea mai mare parte a zilei, timp de două săptămâni și trebuie să aibă cel puțin patru dintre simptomele somatice (biologice, vitale sau melancolice) prezente, cum ar fi: pierderea interesului și a sentimentelor de plăcere, capacitatea redusă de distracție, interes și concentrare, scăderea stimei de sine și a încrederii în sine, ideea de vinovăție sau lipsă de valoare, tulburări de somn, depresie (cel mai grav dimineața), scăderea poftei de mâncare, scădere în greutate (cel puțin 5% din greutatea corpului în ultima lună) sau pierderea libidoului. Teoretic, depresia este lipsită de context, în timp ce burnout-ul este specific contextului epuizării de la locul de muncă.
O deosebire importantă între depresie și burnout este faptul că, de cele mai multe ori, sindromul burnout poate fi ameliorat cu un concediu, în timp ce în cazul depresiei, aceasta nu se va ameliora prin odihna de la locul de muncă și va persista și după această perioadă.

   ❖ Burnout și oboseala cronică

Diferența majoră între oboseala cronică și burnout-ul constă în faptul că prima se resimte în primul rând în plan fizic, având în plan secundar simptome psihice. Burnout se definește în primul rând prin simptome psihice și secundar apar manifestările fizice. Deși epuizarea apare în ambele cazuri, dezvoltarea atitudinilor negative și a unor comportamente specifice sunt caracteristice doar burnout-ului. (Popa, 2008). O altă diferență între cele două este că burnout-ul este conceptualizat doar în context de muncă, în timp ce oboseala cronică este un concept general, nefiind limitat doar la muncă.

Bibliografie

1. American Psychological Association, (2022). APA Dictionary of Psychology. 

2. Nuallaong, W., (2013). Burnout Symptoms and Cycles of Burnout: The Comparison with Psychiatric Disorders and Aspects of Approaches, In S. Bährer-Kohler, Burnout for Experts. Prevention in the Context of Living and Working, New York: Springer Science+Business Media, DOI: 10.1007/978-1-4614-4391-9

3. Popa, M., (2008). Introducere în psihologia muncii. Iași: Editura Polirom

4. World Health Organization. (2019). Burn-out an „occupational phenomenon”: International Classification of Diseases.